UN ALTFEL DE A FI…

Ani la rând, generații după generații, sisteme unul după altul și un conglomerat de filosofii au segmentat istoria noastră, fiecare lăsând urme mai superficiale sau adânci.

Focalizarea principală în aproape fiecare segment al istoriei a fost înspre monumente cu ”valabilitate” veșnică, morminte mai fastuoase decât locuințele celor vii, biserici grandioase care să fie mai degrabă obiectiv turistic decât loc de întâlnire a păcătosului cu Dumnezeu.

            Amintesc cateva ”stații” prin care trenul dezvoltării a trecut cu viteză, fără a mai opri, stații în care tinerii de azi și nu numai, așteaptă confuzi, cochetând cu orice ”zgomot” ce se aude.

Carl F. H. Henry, menționează în cartea sa, ”Dumnezeu, revelatie si autoritate” că în societatea postmodernă nu mai există încredere în Cuvântul revelat al lui Dumnezeu ca autoritate supremă, ultimă. Mulți simpatizează Cuvântul, dar nu sunt convinși de autoritatea sa.

Pentru ei, vedetele de la televiziune, articolele tabloidelor, diferite scrieri ale unor oameni plictisiți de lux și plăceri, au cuvântul final în materie de viață, căsătorie, divorț, carieră, relațiile din familie și societate.

Trist este că și încrederea în cuvintele oamenilor a scăzut dramatic, toate lucrurile serioase, angajamentele reale, promisiunile frecvente, se ratifică în fața notarului mai nou, acesta fiind foarte ușor substituentul fricii de Dumnezeu și a bunului simț, singurii martori căutați mai nu de mult.

2. Criza modelelor

Un subiect destul de mult abordat, se scriu cărți, articole, se organizează conferințe, multe predici, dar criza nu se rezolvă așa. În felul acesta se poate determina cauza ei, efectele, soluția se găsește în TRĂIRE.

Mă simt privilegiat când mă gândesc la toți oamenii mari, modele în trăire și vorbire, cu care am fost înconjurat, dar nu pot să nu mă gândesc cu părere de rău la toți cei care vin după acestă generație și care au și vor avea nevoie de modele, emoțiile sunt mai mari când mă gândesc că trebuie să trec și eu în linia întâi și să ”construiesc” un exemplu.

Cauza, cred, a dizolvării modelelor în prezent poate fi supra-aglomerarea programului, întotdeauna să ai ceva de făcut, undeva de mers, pe cineva de sunat, ceva de scris, astfel ne mai având timp de tine și implicit nici de cei ce se uită la tine așteptând să îi scoți din aceeași încurcătură în care și tu te-ai lăsat prins.

Alcătuit de pastor Ștefan ILUȚAN