UN ALTFEL DE A FI…

Ani la rând, generații după generații, sisteme unul după altul și un conglomerat de filosofii au segmentat istoria noastră, fiecare lăsând urme mai superficiale sau adânci.

Focalizarea principală în aproape fiecare segment al istoriei a fost înspre monumente cu ”valabilitate” veșnică, morminte mai fastuoase decât locuințele celor vii, biserici grandioase care să fie mai degrabă obiectiv turistic decât loc de întâlnire a păcătosului cu Dumnezeu.

            Amintesc cateva ”stații” prin care trenul dezvoltării a trecut cu viteză, fără a mai opri, stații în care tinerii de azi și nu numai, așteaptă confuzi, cochetând cu orice ”zgomot” ce se aude.

Carl F. H. Henry, menționează în cartea sa, ”Dumnezeu, revelatie si autoritate” că în societatea postmodernă nu mai există încredere în Cuvântul revelat al lui Dumnezeu ca autoritate supremă, ultimă. Mulți simpatizează Cuvântul, dar nu sunt convinși de autoritatea sa.

Pentru ei, vedetele de la televiziune, articolele tabloidelor, diferite scrieri ale unor oameni plictisiți de lux și plăceri, au cuvântul final în materie de viață, căsătorie, divorț, carieră, relațiile din familie și societate.

Trist este că și încrederea în cuvintele oamenilor a scăzut dramatic, toate lucrurile serioase, angajamentele reale, promisiunile frecvente, se ratifică în fața notarului mai nou, acesta fiind foarte ușor substituentul fricii de Dumnezeu și a bunului simț, singurii martori căutați mai nu de mult.

2. Criza modelelor

Un subiect destul de mult abordat, se scriu cărți, articole, se organizează conferințe, multe predici, dar criza nu se rezolvă așa. În felul acesta se poate determina cauza ei, efectele, soluția se găsește în TRĂIRE.

Mă simt privilegiat când mă gândesc la toți oamenii mari, modele în trăire și vorbire, cu care am fost înconjurat, dar nu pot să nu mă gândesc cu părere de rău la toți cei care vin după acestă generație și care au și vor avea nevoie de modele, emoțiile sunt mai mari când mă gândesc că trebuie să trec și eu în linia întâi și să ”construiesc” un exemplu.

Cauza, cred, a dizolvării modelelor în prezent poate fi supra-aglomerarea programului, întotdeauna să ai ceva de făcut, undeva de mers, pe cineva de sunat, ceva de scris, astfel ne mai având timp de tine și implicit nici de cei ce se uită la tine așteptând să îi scoți din aceeași încurcătură în care și tu te-ai lăsat prins.

Alcătuit de pastor Ștefan ILUȚAN

CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI

expresia prezenței lui Dumnezeu

alcătuit de pastor Iluțan Ștefan

Chivotul Legământului sau אָרוֹן הָבְרִית‎ cum este numit în limba ebraică este unul din cele mai controversate subiecte chiar ale lumii moderne, numeroase țări și denominații religioase pretind a-l găzdui în vre-un loc secret, păzit de ochii mulțimilor.

Cele mai recente știri atestă că guvernul Etiopiei ar avea prețiosul artifact, ”Abuna Pauolos, patriarhul Bisericii Ortodoxe din Etiopia, a anunțat că va arăta lumii întregi una dintre cele mai importante relicve ale creștinătății, Chivotul Legmântului. Acesta nu a mai fost văzut de milenii și a reprezentat poate cel mai căutat artefact din istorie, alături de Sfântul Graal”[1].

Pentru cititorul care nu se mulțumește doar cu o știre relatată, fie ea chiar pe un post recunoscut de televiziune, cu atât mai mult pentru un teolog, adevărata căutare începe din singura carte a lumii care conține istoria exactă, obiectiv-cupinzătoare a Chivotului Legământului și anume: Biblia.

Dumnezeu in Atotstiinta Sa a lasat aceste doua realitati in co-exitenta. Totusi, scopul este ca Biserica sa fie o usa de intrare a tot ce e sfant si divin in societate. Sunt cateva aspecte esentiale pe care totalitatea credinciosilor trebuie sa caute sa le stie, aspecte fara de care impactul bisericii ar putea fi pus in pericol.

Plecand de la exemplul dat de Domnul Isus in scrisoarea catre Biserica din Efes, observam urmatoarele lucruri:

1. Imaginea Bisericii in societate este data de misiunea ei

Biserica (totalitatea credinciosilor din care facem parte si noi) nu a fost instituita pentru a fi un element de decor ci scopul ei este clar: Glorificarea lui Dumnezeu, evanghelizarea societatii si dezvoltarea de ucenici. Biserica din Efes este exemplul clar a ceea ce se intampla atunci cand in viziunea bisericii, cele 3 scopuri mai sus amintite nu sunt in echilibru. Preocuparea lor a trecut usor spre elitism, misiunea lor nu era sa intetina lupte interioare ci sa se focalizeze spre cele exterioare, impotriva diavolului si a supusilor lui din cetate.